Deniz Bluemoon

Iată cel de-al doilea volum al trilogiei Materiile întunecate. Acesta este volumul meu preferat din această serie.
Nici acum nu îmi vine să cred cât de repede am reușit să citesc această carte. Însă am reușit să-i găsesc cusur: personajul meu preferat din primul volum nu a apărut de această dată. Nu pot spune despre cine este vorba. Aș da spoiler.

Încă nu îmi vine să cred că această carte a stat în biblioteca mea jumătate de an fără să o citesc și parcă încă m-aș fi ferit de ea.
Auzisem păreri împărțite – deși cele mai multe dintre acestea au fost pozitive  – și parcă-mi-era teamă că mă voi număra printre cei cărora nu le-a fost pe plac.
Nu m-am putut înșela mai tare. Am ajuns să mă îndrăgostesc de fiecare personaj în parte – înclusiv de  cele negative.
Aproape că am simțit durerea lui Shiori și fiecare încercare prin care aceasta a trecut.
Am ajuns să-i iubesc pe fiecare dintre frații ei – care, într-o oarecare măsură, mi-au adus aminte de frații Weasley – și am ajuns să mă întreb "cum ar fi fost să am măcar un frate.
Kiki a devenit rapid unul dintre personajele mele preferate non-umane. E neastâmpărată, energică, băgăcioasă și, mai presus de orice, o prietenă de nădejde.
Este mai mult decât evident că basme precum: Lebedele, Cenușăreasa, Frumoasa adormită și alte legende din folclorul chinez au servit drept inspirație pentru Elizabeth Lim.
Finalul este unul ce a reușit să-mi încețoșeze vederea din cauza lacrimilor; mai multe decât pentru orice altă carte citită de la Fram, ursul polar (2019) încoace.