Ștefania Istrate

Wow, o carte cum rar am citit până acum. Titlul cărții este inspirat de melodia #9 Dream de John Lennon.

Tânărul Eiji pleacă în căutarea tatălui său, în Tokyo, însă trece printr-o mulțime de întâmplări reale sau imaginare care îi întârzie reușita.

Un roman suprarealist cu mafioți, dragoste și personaje ciudate care mi-a plăcut mult.

Una dintre cele mai stufoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme, o saga de familie enormă care discută despre emigrare, dragoste interzisă, rasă, prohibiție, cultură și, nu în ultimul rând, despre un hermafrodit.

Fiecare personaj aduce nu doar un aport, ci și o genă în această carte absolut minunată. Este o carte care pur și cimplu trebuie citită.

Cu tot respectul pentru Osamu Dazai, cartea aceasta m-a enervat la culme. Eu pot înțelege greutatea depresiei, a neputinței și a negăsirii în această lume, însă misoginismul nu-l pot accepta.

Înțeleg că face parte din cultura lor, că asiaticii sunt profund patriarhali, dar asta nu înseamnă că pot să citesc cum un anume personaj masculin, fie fictiv, fie inspirat din realitate, poate vorbi atât de urât despre femei, bașca și după ce pe unele dintre ele le convinge să încerce să se sinucidă împreună.

Prima întâlnire cu Edith Wharton. M-a întristat foarte tare povestea lui Lily, femeia care deși avea o familie de renume, nu avea nici pe departe o situație financiară atât de bună ca a așa zișilor prieteni din jurul ei.

Autoarea vorbește despre multe alte fete care s-au regăsit în situație ei, nu doar despre Lily. Fete, femei care nu și-au regăsit fericirea din cauza lipsei de zestre și care au fost abandonate de prieteni și de familie. De asemenea, bărbații din jurul lor... nici nu mai zic.

Prima mea întâlnire cu autoarea. Sunt complet fascinată de scriitura Cellei Serghi, mai ales că a fost romanul ei de debut. Absolt minunată carte, cu un personaj feminin poate mai greu de înțeles, dar de care mi-a plăcut la nebunie. Personajele masculine nu s-au ridicat la înălțimea celor feminine, ceea ce, de asemenea, am adorat.

O carte inspirată dintr-un caz real. Suntem în Edinburgh, în anul 1679, iar Lady Christian, personajul principal, este acuzată că și-a ucis amantul, nimeni altul decât soțul mătușii sale. O tânără neînțeleasă, amăgită, mințită și înșelată care nu are maturitatea de a digera tot ce i s-a întâmplat. Mi-a plăcut povestea, dar, mai mult ca orice, mi-a plăcut faptul că autoarea a vrut să-i facă dreptate acestei femei care a fost ucisă de o ghilotină cu un nume sadic, Fecioara.

Saga de familie cu elemente de ficțiune istorică, o combinație pe care o ador. Suntem în Vietnam și aflăm, din perspectivele a trei femei, din trei generații, cum au fost oamenii afectați de război. Fiecare confesiune este cutremurătoare. Guava, personajul principal, are o bunică inteligentă și curajoasă care vindea produse pe sub mână. Mama ei, medic, a plecat pe front în speranța că-și va găsi soțul. O poveste cutremurătoare despre familie, război și comunism, mai ales despre comunism și cât de tare a afectat oamenii. Superbă!

Speram ca această carte gotică modernă să aibă un subiect mai bine pronunțat, mai bine executat. Pe fondul Revoluției Mexicane, o întâlnim pe Beatriz, căsătorită din nevoie după ce și-a pierdut tatăl, la bântuita hacienda San Isidro. Acolo nu are liniște, noapte de noapte se întâmplă lucruri dubioase. A fost ok, parcă aveam așteptări mai mari.

Nu sunt cea mai mare fană a cărților de ficțiune romantică, dar, fiind un murder mistery spicy, cartea a fost mult mai ok decât altele. Povestea a fost drăguță, dar situațiile toxice mă enervează la culme.

Acest autor islandez m-a cucerit de când am citit Trilogia fiordurilor. Sincer, rar am întâlnit o scriitură atât de lirică. Am citit cuvinte care, alăturate, m-au făcut efectiv să simt emoție. O poveste despre familii islandeze, despre fiord, iubire, muzică, viață și moarte, memorie, familie, prietenie, ferme, tractoare, oi, căței și pisici cu un ochi. Sunt complet, complet îndrăgostită de această scriitură.