Adela Crancau

Am terminat de citit Zorba grecul, de Nikos Kazantzakis, și am rămas cu sentimentul că este, înainte de toate, o carte despre libertatea de a trăi autentic.

M-a cucerit personajul lui Zorba: un om liber, nebun și frumos în felul său de a îmbrățișa viața fără rezerve. La fel de puternică este și prietenia dintre el și narator, o legătură care pare să dăinuie dincolo de timp și chiar dincolo de moarte.

În același timp, m-a incomodat profund felul în care sunt reprezentate femeile. Deși această perspectivă reflectă mentalitatea epocii, imaginea lor este adesea lipsită de iubire, respect și înțelegere.

Tocmai această contradicție face romanul atât de puternic: vorbește despre libertate, dar arată și limitele ei.

O carte care m-a făcut să admir, să mă revolt și să reflectez în egală măsură.

Rugăciune pentru Cernobîl mi se pare o carte extrem de puternică și tulburătoare. Impresionează prin poveștile reale ale oamenilor afectați de tragedie. Cel mai mult m-aș opri la felul în care arată suferința umană dincolo de statistici și politică. Uneori e greu de citit emoțional, pentru că mărturiile sunt foarte intense. Este genul de carte care te face să reflectezi mult după ce o termini.