Rodica Bacain

Ce surpriză plăcută! Un autor necunoscut pentru mine, o carte a cărei copertă nu îmi spunea nimic și o descriere care mă ducea cu gândul la... ceva fantastic?
Scrisă într-un stil clasic, cu fraze interminabile, cu înflorituri și descrieri minuțioase, autorul m-a cucerit cu felul în care a spart ritmul cu un limbaj franc și cu o adresare atât de onestă încât m-a contrariat constant.
Am primit cel mai special personaj, pe care l-am îndrăgit de la prima adresare. Un caraghios cu un limbaj slobod, atât de slobod încât a trebuit să recitesc anumite pasaje, dar atât de loial și optimist încât nu cred că recunoaște cuvântul imposibil. Cu Fermin am râs chiar și în cele mai dramatice situații, dar am fost și mișcată de loialitatea și devotamentul lui
Am primit două povești care s-au completat până au ajuns să devină una singură. Am trăit dramele iubirii imposibile și m-am înfiorat de întunericul din sufletul unor personaje mâncate de invidie și traume. Am întâlnit personaje slabe, dar care s-au deschis în fața cititorului cum numai un om puternic o poate face

A durat un pic până am intrat din nou în acțiune. Trecuse ceva timp de când citisem volumul 2, în plus multitudinea de personaje noi a îngreunat un pic lectura, dar apoi când a început acțiunea în forță mi-a fost foarte greu să o las din mână.
Consider că acest volum a fost un omagiu pentru femei, pentru forța lor și impactul pe care l-au avut pe parcursul acestei cărți. În plus, micile introduceri despre Amazoane, despre cât de puțin istoria le reamintește în ciuda faptele lor eroice, au avut menirea să atragă atenția spre toate acele personaje feminine subestimate, dar care au demonstrat cât de puternice sunt.