Diana Ciot

Multe semne de intrebare, multe lucruri care nu au fost bine puse la punct,prima carte pe care eu am citit-o scrisa la persoana a doua singular,ceea ce te facea sa te simti tu in primplan,eroina,dar asta m-a facut sa ma gandesc ca,confruntata cu aceeasi situatie,as fi procedat complet diferit

M-am intrebat,un timp ce citeam,despre ce pasiune citesc,pentru ca ma asteptam la o poveste de dragoste,dar nu este.Ford exploreaza aici diverse forme de pasiune printre care obsesia,manipularea,controlul,idolatrizarea care se ciocnesc pe scene opulente ale statiunilor de lux din Germania,in Indiile coloniale,la conacul Branshaw Teleragh ,in America sau la Paris si Monte Carlo.La final,nimeni nu primeste ce si-a dorit,toti au fost consumati de pasiunile lor.Poate cel mai tragic destin este al tinerei Nancy,victima sigura datorita naivitatii sale,a regulilor stupide in care a fost crescuta.

Nu pot sa spun decat mi-a placut,mi-a placut,mi-a placut!

O poveste fascinanta,despre un om care chiar a existat,a trait trei ani la Auschwitz-Birkenau si apoi i-au trebuit tot trei ani sa isi spuna povestea.O raza de speranta-iubirea dintre Lale si Gita,care a inflorit si a rezistat in cele mai grele conditii,cu moarte la fiecare pas.O zi in care te trezesti,e o zi buna!,asa isi spunea mereu tanarul,ca sa poata sa mai reziste o zi si inca una si sa poata face dragoste oricat vrea si oriunde vrea cu femeia iubita.

O carte despre care ma intreb daca e carte de dragoste sau de razboi si imi raspund : nici una nici alta,este o carte despre pierderi,despre a trai cu vina ca ai supravietuit,cu intrebarea de ce ei au murit si tu ai ramas,crezi ca nu se poate mai rau,apoi afli ca au fost aruncate bombe nucleare peste Hiroshima si Nagasaki(acest lucru nu s-ar fi putut face asupra unei rase albe,spune un personaj).

Mie mi-a placut,desi nu imi plac cartile romance,m-am concentrat pe tema violentei in familie,prezentata foarte bine.Titlul este cumva dublu ales,se termina si iubirea dintre Lily si Ryle,dar si violenta in viata lui Lily.Mi-au placut si personajele,evident mai ales Atlas,mi-a placut si relatia de prietenie dintre Lily si Allysa,iar ceea ce nu mi-a placut,nici nu m-a deranjat per ansamblu

Ne place Wharton, dar nu ne place cartea. Personajele sunt bine construite, chiar dacă antipice, iar Wharton nu judecă, ci ne lasă pe noi să tragem concluziile. Gustul amar persistă, iar povestea este mai degrabă Vara primei dezamăgiri,Charity nu reuseste sa scape din satul natal,asa cum crezuse si sfarseste manipulata de cei doi barbati in care credea.

Cat mi-a placut Martha Ballard!am studiat putin si se pare ca a fost o persoana reala care a adus pe lume 1000 de copii si nu a pierdut niciunul si asta fara studii medicale ,intr-o lume in care femeile nici nu prea stiau sa scrie si sa citeasca.Minunata carte,legatura dintre Martha si sotul ei,mai mult decat o poveste de dragoste,e despre incredere,sprijin si egalitate,intr-o lume condusa de barbati.Minunata femeie,feminista fara sa stie.