Deniz Bluemoon

Deși am copilărit cu această poveste (sub forma desenelor animate), mi-am dorit mult să o descopăr și ca adult. S-a dovedit că desenele animate, difuzate în perioada copilăriei mele, au redat detul de  bine cea mai mare parte a acțiunii cărții, exceptând personajele adăugate doar pentru a face legătura între sezoane și încă câteva mici detalii.
Nu mă pot gândi la această carte fără să fac asocierea cu desenele animate difuzate pe Minimax.
Din păcate această lectură nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele. De obicei, iubesc descrierile interminabile și pline de detalii, insă de această dată, m-am plictisit. Fiind obișnuită cu stilul alert al celorlalte cărți ale lui Jules Verne, toate acele descrieri ale peștilor – cd mi-au adus aminte de orele de biologie din liceu – s-au dovedit a nu fi pe gustul meu.

Pentru o persoană pasionată de spațiul comic, așa cum sunt eu, titlul acestei cărți poate crea mari așteptări. Asta mi s-a întâmplat și mie.
Însă acțiunea are loc in 1885, după încheierea războiului de seceșiune, tehnologia nu era deloc cea din prezent. Singura cale de a ajunge pe lună, descoperită de câțiva bărbați pasionați de tot ceea ce înseamnă armament, a fost să  se catapulteze cu tuvnul.
De  aceea, acțiunea propriu-zisă nu s-a dovedit a fi pe gustul meu.

Cu toate că am văzut filmul înainte să citesc cartea, am rămas uimită de aceasta. Am stat cu sufletul la gură atât pentru Katniss, cât și pentru Perța, dar și pentru alte tributuri importante, precum micuța Rue.