Roxana Vlad

🖋️ Am ales această carte pentru a îndeplini o cerință la un maraton : o carte sub 250 de pagini. Acest microroman emoționant a fost inspirat de povestea reală a japonezului Yukio Shige, care a salvat aproape 700 de persoane de la sinucidere prin invitații la ceai și conversații.

📚 Îl urmărim pe Toni, un jurnalist morocănos, care se confruntă cu moartea subită a fratelui său. Misiunea lui este să împrăștie cenușa acestuia într-un anumit loc. Pe lângă acest eveniment tragic, Toni este o persoană suferindă, care se află într-un moment în care viața pe care o are nu îl mulțumește.

📚 În căutările sale îl întâlnește pe Kosei-san, un bătrân care locuiește singur într-o căsuță pe munte. Locul unde se află este faimos pentru persoanele care aleg să abandoneze călătoria vieții. Kosei-san este un fel de gardian al locului pentru că urmarește turiștii care ajung prin părțile lui. Dacă bănuiește că cineva a ajuns prin părțile acelea cu scopul de a-și lua viața, el intervine în povestea lor cu o ceașcă de ceai.

📚 Toni este fascinat de poveștile pe care le află de la bătrân. Devine foarte curios de viața acestuia. La un moment dat, apare și un interes romantic. Romanul este structurat în capitole scurte și curge foarte rapid.

📚 Lectura mi-a adus un moment de liniște și calmitate. Recunosc că am fost cucerită și de legăturile dezvăluite de la final (chiar dacă nu am fost surprinsă de acestea).

🖋️ Te poți îndrăgosti de o persoană după doar o seară petrecută împreună? Aceasta este premisa de la care pornește romanul.
📚 Margot și Zach se întâlnesc la Paris. Petrec o seară romantică ce îi convinge că sunt făcuți unul pentru celălalt. Cum ea este din Paris, iar el din New York, cei doi își promit că se vor întâlni peste un an în Big Apple. Aleg chiar și locul exact, data și ora. Ce este chiar dubios e că nu fac schimb de contacte, astfel încât pe parcursul anului nu pot lua legătura unul cu celălalt. Motivul? Lasă soarta să îi aducă împreună.
📚 Pe parcursul romanului urmărim perspectiva lui Margot, fiind martori la gândurile și trăirile ei. Cu gândul de a se întâlni cu iubitul ei, aceasta pleacă la New York pentru a-și construi o carieră în domeniul gastronomiei. Se angajează la un restaurant unde va întâlni tot felul de provocări. Vă previn că se vorbește mult despre mâncare.
📚 Nu știu dacă e de admirat sau de blamat ambiția și devotamentul ei pentru a face tot ce ține de ea să își regăsească iubirea. După părerea mea a fost o atitudine copilărească; să zicem specifică vârstei personajelor.
📚 Dacă vreți să citiți un romance fara spice, ușor de parcurs sau căutați romane YA, acesta ar putea fi o alegere bună.

🖋️Rebecca Serle are un stil cu care nu pot să zic că m-am împăcat. Este a doua carte pe care o citesc și observ aceeași inclinație spre realism magic. Pe Goodreads este încadrată ca realism magic, dar nu am obsevat asta înainte să o citesc.

📚 Începutul cărții o surprinde pe Katy într-un moment trist, la scurt timp după ce și-a pierdut mama. Ea era foarte apropiată de mama ei, Carol. Spune că era modelul și ajutorul ei în tot, ba chiar o îndruma în viața, chiar și la vârsta adultă. Durerea ei se revarsă și spre soț, pentru că decide brusc că nu știe dacă mai vrea să fie căsătorită cu el.

📚 De ani de zile, Katy plănuia să meargă într-o vacanță în Positano împreuna cu mama ei. Ba chiar luasera bilete pentru a merge când Carol s-ar fi însănătoșit. Pentru că este complet răvășită, decide să plece singură în această călătorie lăsându-și practic soțul baltă.

📚 Ajunsă în Positano, este martoră magiei ce învăluie acest loc. În carte magia este ceva mai mult decât o figură de stil pentru că acolo întâlnește o femeie care seamană cu versiunea cu 30 de ani mai tânără a lui Carol. Faptul că a fost introdus acest detaliu magic m-a bulversat puțin pentru că nu reușeam să îl încadrez în poveste. Nu mi s-a părut potrivit.

📚 Ce mi-a plăcut a fost că s-a citit repede și fără prea mari bătăi de cap. Am savurat descrierile, dar îmi pare că tot citind cărți cu acțiunea plasată în Italia s-a ajuns la o idealizare a stilului caracteristic zonelor de vacanță italienești. Nu știu dacă sunt de acord cu ideea ca poți bea vin la orice ora din zi, doar pentru că ești în Italia. Poate trebuie sa ajung acolo să mă conving dacă e așa.