Cîrstea Cristina ( Maria)

Am iubit și am urât în același timp. Fiind o scriitură literară confesională terapeutică, intrare tip jurnal personal dinamica dintre personaje și obsesia principală e aproape unilaterală.Este ușor asimetrică, infantilizantă. Ce poate fi frustrant: Diminuarea percepției asupra realității personale. Elementele de Gaslight introduse deloc subtil in dinamica conversațională dintre soți. Paternalismul medical este un element cheie care joacă un rol important în acest context ( oricât de valide sunt sentimentele ei, sunt invalidate temeinic pe principiul ,,Eu sunt medic", ,,eu știu mai bine". ) Tot ce simte și îndrăznește să verbalizeze este catalogat drept simptom. Izolare. Are interdicție la orice înseamnă viață socială și personală, exceptând vizitele controlate de partener. Câteva lucruri despre această nevroză a femeilor din secolul 19 și cum o afectează pe ea. Rolul femeii era redus la: un obiect util domestic, fragil, emoțional, irațional. Rolul: casnic, supus bărbatului, soție, mamă. Orice abatere de la acest rol era patologizata. De ce era catalogat drept nevroză? Orice abatere de la rolul de mai sus era considerată nevroză. Nemulțumirea trăită și exprimată liber-Nevroză ( rămâne internalizată), dorința de autonomie-doză de isterie, creativitate-sunați la urgențe e pericol iminent. Adevărul este că naratoarea pornește cu o depresie post-partum, iar izolarea și controlul asupra acțiunilor ei duc la un soi de descompunere psihotică iar introducerea tapetului reprezintă obiectul unui delir organizat. Un element cheie îl reprezintă faptul că această nebunie nu este cauza problemei ci consecința violenței psihologice și a manipulării constante. Este o stare de nevroză indusă, lent construită perfect logică pentru textul dat. Din cauza neputinței învățate femeia mea a ales un act de rebeliune și de eliberare simbolică prin intermediul distrugerii tapetului și a ales conștient să rămână pe loc și să se învârtă in aceeași cameră din care putea să iasă. Nu era ținută în lanțuri fizice acolo, putea să plece oricând dar a ales sa stea. Finalul nu este o eliberare ci un act de prăbușire psihică dus la extrem. Mi-a plăcut cartea asta. Enorm de mult. #GânduriLaCald