Ștefania Istrate

Mi-a plăcut atât de mult această poveste de inspirație gotică! Am adoat-o pe Signa, mi-a plăcut până și interesul romantic, mi s-a părut extrem de interesantă și incitantă.

O carte care conține, pe alocuri, scene șocante. Este foarte emoționantă, mai ales atunci când ne gândim la singurătatea unui copil care nu se simte înțeles, care nu se simte normal. Sfâșietor! De asemenea, discuțiile despre masculinitatea toxică mi se par foarte importante.

Mi-a făcut mare plăcere să descopăr proza lui Edgar Allan Poe.

O poveste specifică autorului, cu o atmosferă tenebroasă, umbre și șoapte periculoase. Am adorat că în această carte a apărut pentru prima dată personajul Andreas Corelli - efectiv mi s-a făcut pielea de găină.

Eu o ador pe Maggie O'Farrell, iar în această carte continuă să ofere un alt final unor femei cărora soții, familiile și societatea le-a greșit. Minunată carte! De asemenea, eu am citit cartea într-o variantă absolut superbă, așadar de aici nota mare la estetică.

Naratorul nu este de încredere, deși promite că este încă de la începutul cărții.

Invidia este o situație care mă îndepărtează foarte tare de personaje.

Din păcate prima întâlnire cu autoarea nu a fost prielnică: m-a deranjat mult repetarea scenelor, din ce în ce mai detaliate, fără să aflăm o altă informație relevată pentru acțiune. Toată partea a doua a cărții mi s-a părut inutilă. De asemenea, s-au repetat multe cuvinte și expresii, cum ar fi "iar mama nu plânge niciodată".

Mi-a plăcut foarte puțin, chiar m-a enervat destul de tare lectura.

Un roman clasic, cu un personaj feminin care a stârnit extrem de multe discuții. O tânără care aspira la lux, opulență și poate o dragoste nerealistă și care se căsătorește din complezență. Un suflet nefericit, neloial, uneori răutăcios, o veșnică frământare a nefericirii și nemulțumirii.