Taramul inocentei

Romanul Simonei Ferrante, o poveste nu doar complexa si palpitanta, ci si stranie, imprevizibila si bulversanta, ar putea fi un thriller daca nu ar fi, inainte de orice, un demers despre identitate, memorie, integritate si familie.

Taramul inocentei nu este doar o lume ideala in care copiii nu pot suferi abuzuri si nedreptati, ci si cel in care gastele salbatice au un loc propriu in marea familie a lumii, dincolo de potentiale orori, dincolo de false standardizari, dincolo de catarea pustii.

Intr-un ametitor carusel de rasturnari de situatie, nu putem sa nu remarcam romantismul duios ce se trage din spiritul gregar al gastelor salbatice. Ele reprezinta nu doar ideea de apartenenta, ci si puritatea lumii.

Taramul inocentei este, la capatul distilarii dilemelor morale si dincolo de teribila inadecvare a alegerilor versus posibilele consecinte ale acestora, un roman al puritatii redescoperite, al integritatii si al drumurilor noi. - Violeta Borzea, editor