Ștefania Istrate

O nuvelă foarte importantă pentru literatura feministă. Avem de-a face, din nou, cu acel moment când o femeie suferă, fie că psihic sau fizic, și nu este luată în serios de către specialiști.

În acest caz, chiar de soțul ei care era medic și care a considerat că depresia (putem presupune post-natală) soției se poate evapora ca prin magie dacă schimbă locuința.

Și aici intervine camera cu oribilul tapet galben care a fost picătura care a umplut paharul pentru personajul nostru. Ignorare, infantilizare, lipsă de recunoaștere umană... doar câteva dintre temele cărții. Scurtă, dar foarte, foarte impactantă.

Prima carte a seriei, avem un duo dinamic între un socru și nora lui. O femeie puternică, bodyguard pentru tot felul de oameni faimoși.

El? Un poliist englez ieșit la pensie. Tot ce pot spune este că, deși a fost trasă de păr povestea, mi-a făcut mare plăcere să mă aflu în prezența lor și că voi continua seria.

O carte foarte simpatică despre o tânără care, în sec XVII, este nevoită să-ți părăsească locuința din Barbados, pentru a locuia cu mătușa ei care trăia într-o colonie PURITANĂ din Conneticut, America.

Aici găsește o comunitate vezi Doamne religioasă, cu reguli stricte, cu bârfe duse la extrem, până la limita ridicolului.

Este interesant să observăm diferența de cultură, de la o fată liberă care trăia pe plajă și a învățat să înoate înainte să meargă, la o comunitate care credea că femeile care nu se îneacă atunci când ajung în apă sunt vrăjitoare. Hahaha, dar nu e chiar de glumă, au murit femei, arse pe rug, folosind acest pretext.

Hmmm, oare a contat că erau singure, fără soț, fără tată și că DEȚINEAU PĂMÂNT? Eu zic că ceva, ceva a contat.

Kit ajunge aici și întâlnește o femeie quaker care era marginalizată, dar întâlnește și iubirea...

A opta carte din seria Millennium, a 2-a scrisă de Karin Smirnoff. La prima carte am avut impresia că trebuie să am răbdare pentru a-i da spațiu să creeze scena și atmosfera poveștii centrale.

Și la a doua carte? De ce nu apare Lisbeth? UNDE E LISBETH? Noi pe ea o vrem, pe ea și pe Mickael, de aceea tot citim cărțile, PENTRU EI. UNDE SUNT?????

Uneori mă întreb dacă autorii contemporani coreeni fac întrecere pentru locul 1 la cea mai ciudată carte.

Mi-a plăcut cartea, deși foarte ciudat și extrem de violentă.

Personajul principal suferea de alexitimie, nu avea emoții, însă aici inetrvine puterea prieteniei. Chiar și așa... foarte violentă carte.

Ultima carte a trilogiei Farseer. Of, ce m-a dezamăgit. După ce am fost trup și suflet alături de Fitz, timp de sute de pagini...

Nu mi-a plăcut rezolvarea întregii situații.

Ce carte distractivă! Un milionar excentric, Sam Westing, pune la cale un joc intrigant. După moartea sa, 16 persoane se luptă pentru a-i câștiga averea, dar nu individual.

Westing îi obligă să joace în echipe de câte doi, făcând cele mai neobișnuite combinații.

Țestoasa, una dintre concurente, o tânără, este un personaj minunat.

"Nu contează ceea ce ai, ci ceea ce nu ai".

Un autor câștigător al Premiului Nobel pentru literatură. Totuși, AUTOR JAPONEZ. Deci... misogin, aproape insuportabil de plângăreț.

Apreciez scriitura, dar autorii japonezi nu sunt pentru mine.

Will, tipicul bărbat bogat care se joacă pe degete cu viețile femeilor din viața lui. Un egoist, un narcisist, un manipulator.

După ce a avut o decepție în dragoste, încearcă s-o atragă pe frumoasa Clara și să-l cucerească pe tatăl ei cu vin de Porto.

Am apreciat că autorul a avut multă înțelegere față de condiția femeii din acea perioadă.

Această carte care ar fi avut menirea să ne povestească mai multe despre Bertha Mason, celebrul personaj al lui Charlotte Bronte din Jane Eyre, m-a dezamăgit.

Mă așteptam ca autoarea să o exonereze pe Bertha. A făcut asta, într-o anume măsură, însă s-a concentrat mai mult pe partea de rasism și mai puțin pe altceva.

A avut logică, ținând cont de locul de baștină al autoarei, însă mă așteptam la altceva.