Născut la Barcelona în 1948, Enrique Vila-Matas debutează ca romancier în 1973 cu volumul Mujer en el espejo contemplando el peisaje. Cu o frecvenţă aproape ritmică publică apoi romane și proză scurtă: La asesina ilustrada (1977), Al sur de los párpados (1980), Nunca voy al cine (1982), Impostura (1984). Considerat unul dintre ultimii mari postmoderniști, i se recunoaște, printre altele, meritul de a fi contribuit la impunerea conglomeratului de proză scurtă ca pe o nouă subspecie a romanului prin culegeri precum Una casa para siempre (1988), Suicidios ejemplares (1991) și Hijos sin hijos (1993). Opera sa, tradusă în treizeci și șapte de limbi, a fost distinsă de-a lungul anilor cu nenumărate premii prestigioase.