Felicia Simion

Studentă la Capitală, de litere și de imagini. Călătoare în țări nefamiliale, căutătoare de peisaje nefamiliare. Viața mea se reazemă de un stâlp înfipt într-un pământ lutos, în care ședem laolaltă eu, un el, o ea mai mică, un pește, un câine și Motănel. Dacă văd verde în fața ochilor, mă simt bine. Mai rău e când văd cenușiu. Cenușiul obturează, cumva, și verdele.
Dintre calea mai grea și calea mai ușoară, am ales-o mai ales pe prima, că a doua nu era disponibilă. Despre mine, cam atât. În rest, îmi dă cu virgulă.