George Mihail Zamfirescu, știut și ca G.M. Zamfirescu (n. 13 octombrie 1898, București, România – d. 8 august 1939, București, România), a fost conducător de companii teatrale, poet, scriitor român, romancier și dramaturg, continuatorul speciei inaugurate în dramaturgia română de Mihail Sorbul, comedia tragică, prin piesele de teatru Domnișoara Nastasia (1927) și Idolul și Ion Anapoda (1935). Datorită intuiței și gândirii sale, mult avansate timpului său, George Mihail Zamfirescu a fost nu numai perfect conectat curentelor artistice ale timpului său, dar și un serios deschizător de drumuri. Spirit liber, inovator în multiple direcții artistice, G. M. Zamirescu a fost parte a avangardei artistice românești, modernist, gândirist, dar, mai ales, un remarcabil constructor al literaturii și culturii românești interbelice.