Adio, Europa!

„Adio, Europa! se apropie, în intenție, de Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, completând parcă dramatica descriere a calvarului siberian cu o contraparte ironică și speculativă, ce reflectă din interior psihologia crimei politice.

Comicul celor mai reușite pagini ale cărții se vădește a fi așadar reflexul unei viziuni critice radicale, autorul elaborând un tip de foarte original, în care se întrețes calamburul cu șarja limbii și a limbajelor de lemn, paradoxul cu formula aforistică, citatul indirect din autori mai mult sau mai puțin celebri cu expresia argotică.

Roman polifonic, sfidând «orice tentativă de analiză monovalentă» (Dan C. Mihăilescu), Adio, Europa! e o carte remarcabilă atât sub raport estetic, cât și documentar, despre care Ion D. Sîrbu spunea, cu umor, dar și cu încredere în destinul său de creator, că ar fi «tot ce s-a scris mai bun în Balcani de la Apuleius încoace».

Prin această confesiune testamentară (rod al scrisului clandestin) despre condiția umană și despre alienarea societății românești sub totalitarism, care îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, într-o formulă narativă inconfundabilă, literatura noastră epică a dobândit noi valențe atât în plan stilistic-tipologic, cât și ca atitudine etică. Adio, Europa! se înscrie astfel în galeria celor mai reprezentative creații de gen din literaturile Europei centrale și de Est.” (Antonio Patraș)