Apa dulce

„Nu mă opun în totalitate nebuniei, nu atunci când survine cu o asemenea claritate.” Acesta ar putea fi mottoul romanului feroce construit de Akwaeke Emezi în jurul personajului Ada. Un copil-enigmă, adolescentă-problemă, o femeie al cărei comportament oscilant frizează nebunia. În întâlnirile ei cu dragostea, cu sexul, cu prietenia, cu moartea, noi nu o privim însă din afară.

Cu o tehnică perfectă, Emezi ne dă acces direct la psihicul profund al Adei, alcătuit din mai multe voci distincte, fascinante. Ele preiau pe rând controlul, ca tot atâtea iposaze ale Adei, pe cât de diferite, pe atât de autentice: crude și senzuale, delicate și iubitoare, autodistructive și haotice. Cum va reuși o singură ființă să le conțină, când ele sunt de fapt zei întrupați?

Inspirându-se din mitologia nigeriană, într-un stil când colocvial, intim, senzual, când poetic, incantatoriu, Emezi transformă întregul roman într-o cameră de marmură, în care răsună memorabil vocile acestor zei sângeroși, în căutare de teritorii umane demne de locuit. Cum va reuși o singură ființă umană să le conțină? Cea mai nouă endorfină literară, a se citi în apropierea unei fântâni.