O recenzie fără spoilere, cu plusuri și minusuri, pentru:
„Ascultă glasul meu”
de Susanna Tamaro
Recenzie (fără spoilere)
„Ascultă glasul meu” este continuarea romanului „Mergi unde te poartă inima” și păstrează același ton introspectiv și confesiv. Cartea dă glas unei tinere aflate în căutarea propriei identități, încercând să înțeleagă trecutul, relațiile familiale și rănile moștenite de la generațiile anterioare.
Romanul este mai puțin melancolic și mai orientat spre vindecare și clarificare interioară. Accentul cade pe procesul de maturizare, pe asumarea adevărului personal și pe nevoia de a-ți asculta vocea interioară, chiar și atunci când este incomod.
Mi-a plăcut
• Continuare emoțional coerentă – completează și nuanțează mesajele din primul roman.
• Teme profunde – identitate, memorie, moștenire emoțională.
• Scriitură calmă și sinceră – stil simplu, dar expresiv.
• Perspectivă mai luminoasă – accent pe vindecare și speranță.
• Potrivită pentru reflecție personală – invită la introspecție.
Nu mi-a plăcut
• Ritm lent – foarte puțină acțiune.
• Structură statică – dominată de reflecții interioare.
• Impact mai redus decât primul volum – pentru unii cititori.
• Necesită afinitate cu stilul autoarei – nu funcționează ca lectură de sine stătătoare pentru toți.
Concluzie
„Ascultă glasul meu” este o carte sensibilă și liniștită, recomandată celor care au apreciat „Mergi unde te poartă inima” și caută o continuare axată pe claritate interioară și vindecare. Nu este o poveste de acțiune, ci una despre înțelegere și acceptare.