Biroul de plasare

Câteva pagini ne fac să gândim la primele cărți ale lui Gorki, la acele povestiri unde mișună "drojdia societății" și care sunt poate tot ceea ce-i mai bun în opera marelui scriitor.

Totuși, trebuie reținut că Panait Istrati, are pentru personajele sale o tandreța pe care Gorki n-a avut-o niciodată. Poeticul din povestirile lui Gorki se datorește cadrului natural și nicidecum vagabonzilor zugrăviți de el și despre care acest autor a spus - în mai multe ocazii - că nu merită nicio simpatie.

Prăpădiții din Biroul de plasare - și Adrian Zografi este unul dintre ei - sunt mult mai umani. Nenorocirile nu-i înăspresc iremediabil. Dacă au vicii, n-o fac din cinism; ei se lasă târâți de ele, nu le premeditează. Și, nu-i un spectacol lipsit de măreție, faptul că acest scriitor, după o viață din cele mai agitate și mai vagabonde din câte cunoaștem, depănându-și acum anii tinereții într-o mănăstire din Carpați, unde lupta fără speranță cu tuberculoză - acest om a păstrat, în ciuda, unor resentimente legitime, încrederea în om și în generozitatea funciară a inimii omenești. - J.B. Severac, La Revolution proletarienne, 10 mai 1933