Cantemir. Inorogul in labirintul nestiintii

Dimitrie Cantemir (1673-1723), om de stat si prolific om de litere, a fost domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 si 1710-1711) si una din cele mai stralucite figuri ale iluminismului european. Victoria austriaca asupra turcilor in batalia de la Zenta (1697) l-a incredintat ca Imperiul Otoman se afla in pragul declinului; ca atare, in razboiul ruso-turc din 1710-1711 a trecut de partea lui Petru cel Mare.

In urma victoriei otomane in batalia de la Stanilesti (1711) s-a refugiat in Rusia, unde si-a petrecut tot restul vietii, ca apropiat si mai apoi senator al tarului. In exil si-a scris cea mai mare parte a operei: monumentala Istorie a Imperiului Otoman, care a ramas pana la mijlocul secolului al XIX-lea opera de referinta pe acest subiect in istoriografia europeana, Descrierea Moldovei, scrisa la cererea Academiei de Stiinte de la Berlin, al carei membru era, sau Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.

Vasta sa opera acopera domenii variate: a fost istoric si filosof, etnograf si lingvist, compozitor si muzicolog, dar si autorul celui dintai roman din literatura romana, Istoria ieroglifica. Vorbea si scria in unsprezece limbi si a fost unul din primii orientalisti europeni.

Cu deosebire insemnat este tratatul sau de teorie a muzicii otomane, care cuprinde si piese muzicale traditionale si contemporane lui, pentru transcrierea carora a elaborat un sistem propriu de notare muzicala derivat din alfabetul arab, primul de acest fel din cultura otomana.