Copiii paznicilor de elefanti

„În Fata tăcută, Kasper Krone, clovnul cu auz suprasensibil, urmărit pentru evaziune fiscală, pornea în aventura salvării unor copii charismatici; în Copiii paznicilor de elefanţi, acţiunea, cu nimic mai puţin palpitantă, porneşte de la o căutare similară, dar în plan invers: trei fraţi minori încearcă să‑şi salveze părinţii de tentaţia răului.

Peter, eroul de 14 ani, un fel de Prâslea dintr‑un basm pe care îl povesteşte cu simplitate şi haz, cartea fiind scrisă din perspectiva sa (la persoana întâi, cu adresare directă cititorului, care e implicat ca partener de dialog), descoperă că, în parohia de ţară de pe insula fericită unde îşi petrece copilăria, părinţii săi nu sunt defel fiinţele desăvârşite pe care şi le închipuise. Ci doar nişte nepricepuţi paznici de elefanţi”. Grete Tartler, în Prefaţă