Cronica Akasha

Întrebarea pe care ți‑o pui – citind Cronica Akasha, noua carte a Ștefaniei Mihalache – e ce rămâne din(tr‑o) viață? Rămân faptele, acțiunea, bucuria și tristețea, simpatia și antipatia? Rămâne ecoul acestor lucruri în cei iubiți / neiubiți destul?

Rămâne doar ce poate fi povestit, reconstituit, ritmat, printr‑un acord mai fin cu prezentul? Iar răspunsul (care unora le va părea rebarbativ în vremurile noastre post‑umane) e simplu: rămâne adevărul tuturor acestor lucruri. Rămâne îmbinarea dintre obiectivitatea unei vieți și ritmarea ei subiectivă, în oglindă, pe care numai dragostea o poate da.

Rămâne „firul alb“ (cum ar zice Bodiu), „singurul scut al lumii“ (cum zice Ștefania Mihalache) în care interiorul devine exterior, iar scris‑cititul o cale de urmărire a celor plecați dincolo. Și rămâne această carte minunată care de‑acum există și în biblioteca Akasha. Rămâne doar să vă conectați.
Simona Sora