Destinul, o jucarie stricata

Primul meu roman, „Fereastră spre mâine”, publicat în 2019 la editura Total Publishing, a fost născut din dorința de evadare într-un tărâm frumos și, cu siguranță, mai aseptic decât al vieții reale, cel al artei.

În momentul în care l-am scris nu mi-am propus să-l continui. Nici nu știam dacă voi mai simți dorința de a apela la imaginație pentru a așterne pe hârtie alte trăiri și gânduri. La lansarea cărții, însă, cineva mi-a spus pe un ton foarte serios: „Să o scrii și pe următoarea! Dacă nu o vei face, această carte va rămâne un copil abandonat!”

Avea dreptate. Fiecare filă a cărții este câte o mică parte din mine, purtând în împletirea de cuvinte sentimentele, ideile, capacitatea de creație și reacția mea la mediul în care trăiesc. Prin urmare, am scris mai departe, iar continuarea poveștii s-a cerut de la sine. Așa a apărut „Destinul, o jucărie stricată”. Eroii dansează pe scena vieții în ritmul iubirii, când mai vesel, când mai trist – așa după cum este viața însăși, împletindu-și destinele într-un final neprevăzut, așa după cum și în viață rar putem anticipa ceea ce ne rezervă viitorul.