Destul de frig sa vina zapada

Două femei, fiică și mamă, își petrec împreună vacanța în Tokio: se plimbă de-a lungul canalelor în lumina arămie a serilor de toamnă, se înfrigurează în răceala ploilor iscate de taifun, se bucură de mâncare în mici restaurante găsite la-ntâmplare pe stradă și vizitează galeriile de artă ale orașului. Toate aceste mărunte evenimente turistice sunt prilej de dialog: așa că ele vorbesc mult, despre vreme, horoscop, haine și obiecte, despre familie, distanță și memorie, instrumente muzicale și mâncare.

Pe măsură ce călătoria își urmează cursul, apar și incertitudinile: cine povestește cu adevărat, ale cui sunt amintirile din spatele poveștilor? În același timp un inventar al trecutului și o elegie, Destul de frig să vină zăpada te face să te îndoiești că vorbim o limbă comună, că înțelegem dimensiunile în care se manifestă iubirea, că ne înțelegem unii pe alții.