Cu tot respectul pentru Osamu Dazai, cartea aceasta m-a enervat la culme. Eu pot înțelege greutatea depresiei, a neputinței și a negăsirii în această lume, însă misoginismul nu-l pot accepta.
Înțeleg că face parte din cultura lor, că asiaticii sunt profund patriarhali, dar asta nu înseamnă că pot să citesc cum un anume personaj masculin, fie fictiv, fie inspirat din realitate, poate vorbi atât de urât despre femei, bașca și după ce pe unele dintre ele le convinge să încerce să se sinucidă împreună.