Domnul Garcia

Era superb, ceva mai in varsta si bine pazit. Mi-am dat seama ca am dat de belea din clipa in care privirile ni s-au inlantuit. Ne-am intalnit in cafeneaua in care lucram. Mi-a zambit, iar eu m-am topit... Apoi a gustat cafeaua pe care i-o pregatisem si a aruncat-o in primul cos de gunoi. Povestea asta s-a repetat zi dupa zi. Imi ura cafeaua, si totusi se intorcea iar si iar. M-am prins de jocul lui. Spunea despre cafeaua mea ca are potential letal. Eu spuneam despre el ca e darul lui Dumnezeu pentru femei. Nu glumeam.

Apoi ne-am reintalnit in afara cafenelei, iar lucrurile au devenit si mai interesante. El nu a mai fost curtenitor, dulce si cu maniere impecabile. Domnul Garcia avea o latura intunecata si un apetit sexual impresionant. M-a facut sa ard de dorinta. Incapabili sa ne stapanim, ne-am indragostit unul de celalalt. Iremediabil. Dar demonii lui sunt intunecati. La fel ca ai mei, de altfel. Nu stiu daca o vom putea scoate la capat, dar imi e clar ca am doar doua variante. Fie plec acum si ma salvez. Fie raman, ma agat de relatia asta si las dragostea sa ma ghideze.

Aleg cea de-a doua varianta.