T.S. Eliot

Poet, dramaturg şi critic, THOMAS STEARNS ELIOT (1888-1965) s-a născut în S.U.A., la St. Louis, Missouri. S-a stabilit în Anglia în 1915, iar primul său volum de poezie a apărut în 1917. În 1925, a devenit codirector al Editurii Faber and Gwyer, actuala Faber and Faber, care continuă să-i publice opera. În anii '30 a compus celebrele poeme despre pisici, semnându-le „Moş Oposum“, poreclă dată autorului de către Ezra Pound. În 1939, aceste poeme au fost publicate sub titlul Cartea lui Moş Oposum despre Pisicile Poznaşe (Old Possum's Book of Practical Cats), cu desenele lui T.S. Eliot pe copertă. De-atunci volumul a cunoscut mai multe reeditări, cu ilustraţii de Nicolas Bentley şi Edward Gorey. În 1981, poemele lui T.S. Eliot i-au inspirat lui Andrew Lloyd Webber musicalul Cats, cel mai longeviv spectacol de acest gen din istorie. T.S. Eliot a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1948.

Eseuri alese

Autor: T.S. Eliot

Eseurile literare ale lui T.S. Eliot au însemnat un moment de răscruce în istoria gândirii critice a secolului XX, printre preocupările sale aflându-se relaţia dintre tradiţie şi modernitate, relevanţa istoriei în scrierea şi înţelegerea poeziei, dar şi o reevaluare a creaţiei dramatice a lui William Shakespeare care să distrugă clişeele de receptare sau revalorizarea unor poeţi ai secolului al XVII-lea englez.

Noţiunea lui Harold Bloom de anxietate a influenţei – afirmaţia sa că scriitorii puternici fac istoria literaturii citindu-i şi interpretându-i greşit pe predecesorii lor ca prin aceasta să-şi găsească ei înşişi un loc în spaţiul imaginar – este o replică postromantică dictată de anxietate la viziunea clasică limpidă a lui Eliot asupra influenţei literare.

Deşi teoria lui Bloom asupra genezei poemelor are o rezonanţă psihanalitică recunoscută de el însuşi – scenariul oedipian al lui Freud fiind folosit ca o analogie a relaţiei dintre poet şi predecesorul său –, atât el, cât şi Eliot, în ciuda incompatibilităţii ideologice, se întâlnesc în ipoteza că fiecare text e un răspuns la alte texte şi totodată o interpretare a acestora.“ (Greig Henderson, în Encyclopedia of Contemporary Literary Theory)