Eu cant si muntele danseaza

Recenzie fără spoilere – Eu cânt și muntele dansează de Irene Solà
Eu cânt și muntele dansează este un roman liric, neconvențional și plin de viață, care depășește granițele unei narațiuni obișnuite. Irene Solà țese o poveste în care natura, oamenii, animalele și chiar elemente neînsuflețite — precum muntele sau ciupercile — își împart vocea, construind o tapiserie complexă a timpului, memoriei și existenței. Romanul a fost distins cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene și tradus în peste 30 de limbi, fiind apreciat pentru perspectiva sa originală și poeția stilului.
Cartea nu se concentrează pe o intrigă clasică, ci pe o serie de voci interconectate, într-un colț de lume din Pirineii catalani. Eventimente atât de umane, cât și de natură sau mitice, se împletesc: tragedii familiale, ecouri ale istoriei, animale, fantome și elemente ale peisajului care „cântă”. Tema centrală este interdependența tuturor ființelor și a timpului, unde granițele dintre viață și moarte sau dintre om și natură se estompează.
🌿 Plusuri
• Voce narativă originală și polifonică – personajele nu sunt doar oameni, ci includ animale, elemente ale naturii și entități istorice sau mitice, oferind o perspectivă inedită.
• Atmosferă poetică și profundă, unde natura nu este doar decor, ci protagonistă. Temă universală și filosofică despre ciclicitatea vieții, memorie și interconectare.
• Premii și recunoaștere internațională, ceea ce atestă valoarea literară a romanului.
📌 Minusuri
• Structură neconvențională, fără acțiune lineară, ceea ce poate fi dificil pentru cititorii care caută o poveste „tradițională”.
• Ritmul contemplativ și fragmentar, cu multe perspective diferite, poate părea lent sau greu de urmărit.
• Cartea nu oferă răspunsuri clare, ci mai degrabă stări și imagini, ceea ce poate frustra cititorii care preferă claritatea narativă.
Concluzie:
Eu cânt și muntele dansează este o lectură poetică și memorabilă pentru cititorii care apreciază literatura contemplativă și experimentală. Este o carte care „se simte” mai mult decât se urmărește, o explorare a vieții ca flux continuu între oameni, natură și trecut. O operă literară care rămâne în minte și invită la reflecție.