Florile raului

Volumul poetului francez Charles Pierre Baudelaire are menirea de a ilustra tragismul conditiei umane moderne astfel ca starile de scepticism, dezgust, plicitiseala, alaturi de cele de razvratire, sunt prezente in versurile autorului. Florile raului inglobeaza o mare parte din creatia poetica baudelaireana, incepand cu anul 1840 si pana la moartea poetului.

Cartea este impartita in mai multe sectiuni, respectiv Spleen si ideal, Imagini pariziene, Vinul, Florile raului, Revolta si Moartea. Este un volum chiar socant pentru Franta de la mijlocul secolului XIX din cauza limbajului brutal si obscen pe care Baudelaire nu s-a jenat sa il foloseasca.

Parisul a fost scandalizat si de temele si motivele literare indraznete, considerate tabu si imorale la acea vreme. Poetul vorbeste despre sexualitate si homosexualitate, vicii, superficialitatea femeilor, religia vazuta dintr-o perspectiva ironica si intunecata cat si despre ipocrizia si ignoranta societatii.

Baudelaire este un poet citadin ce nu iubeste natura, ba chiar o detesta pentru existenta ei monotona si plictisitoare si experimenteaza cu deplina luciditate raul, aspirand sa il exorcizeze, astfel incat la capatul Infernului sa descopere Paradisul.

Cert este un lucru. Charles Baudelaire deschide calea pentru trei curente culturale si literare (cu precadere la sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX), respectiv simbolismul, decadenta si modernismul.