Golem

Golemul... e pământul cu toate frământările lui, cu putreziciunea lui, cu energia lui, cu rădăcinile copacilor. Dar el nu merge fără piatra înfiptă în frunte, fără ea nu poate pleca, nu se mișcă. Însăși materia își revendică dreptul de a fi frumoasă, de a fi recunoscută ca frumoasă. Ștefan Câlția

Atât golemul lui Meyrink, cât și cel al lui Câlția sunt expresia unei „cutremurări în fața avalanșei implacabile a unui viitor amenințător". Ambele „produse" artistice se ivesc din groaza față de accelerarea schimbării și de premoniția unui Rău „definitiv" ce va să vină.

Golemul este spiritul istoric al unei comunități tradiționale, un păstrător al ordinii, un polițist mistic, așa cum litografiile lui Ștefan Câlția sunt construcții verticale așezate pe umerii simbolului, de cele mai multe ori medieval. De aici decurge și plăcerea artistului de a imagina și interpreta „lumea răsturnată", cea a saturnaliilor unui sfârșit de secol ce-și așteaptă cuminte pieirea. B.A.S.