Gotz si Meyer

Götz și Meyer, doi subofițeri SS neînsemnați, primesc o misiune care, deși „nu e crucială“, trebuie „să fie eficientă“. Sarcina lor este să transporte cinci mii de femei, copii și bătrâni, câte o sută pe rând, dintr-un lagăr de concentrare de lângă Belgrad, într-un camion transformat anume, în care oamenii sunt gazați după plecarea de la destinație.

Pe măsură ce naratorul anonim al lui Albahari, un profesor, urmărește obsesiv adevărul despre această anihilare sistematică, își împărtășește descoperirile propriilor elevi. Autobuzul școlar al copiilor devine acel camion, instrumentul criminal, iar pe măsură ce este evocată memoria sufletelor evreiești pierdute din Belgrad, elevii urmăresc cu consternare istoricul teribilei călătorii arheologice.

Profesorul lor, epuizat atât de sarcina de a da viață istoriei, cât și de efortul pe care i l-a cerut cercetarea, este copleșit de ororile propriei imaginații.