Haiducii

Într-o pagină autobiografică, Panait Istrati mărturisește că: "în adolescență, zilele de foame și hoinăreală alternau cu lectură pătimașe a Haiducilor noștri”, care, "departe de-a fi legendari, sunt tot ceea ce poporul nostru a putut să aibă mai adevărat, în dureroasă lui istorie.

Legendă - ușor de recunoscut și de înlăturat - nu începe decât acolo unde povestitorul, în generozitatea să, își face o plăcere în a atribui acestor justițiari populari isprăvi fantastice, unde cauza dreptății iese, mai totdeauna, biruitoare”. Și că o concluzie, el adaugă: "(…) la această școală a Frumosului, unit cu nevoia de dreptate, s-a format spiritul meu. Arta s-a mărturisit ochilor mei, sub o înfățișare potrivită cu temperamentul meu și nadejdiile unei omeniri obidite”.

Era, deci, firesc că haiducii să-și aibe un loc de cinste în opera să, mai precis, în ciclul Povestirile lui Adrian Zografi, pe care îl va și încheia cu volumele Présentation des Haïdoucs (Haiducii, titlu dat în românește de autor) și Domnitza de Snagov. - Alexandru Talex