In rest, viata e frumoasa

Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină.

Este, totodată, o poezie a olfacțiilor („mirosurile sunt pentru mine alfa și omega, beta și gama, pi pe doi și radical din paișpe”), a bucătăriilor de vară (mai puțin șăgalnică decât la Emil Brumaru, dar cu o intensitate emotivă la fel de mare), a drumului dinspre casă („pe jumătate eliberare/ pe jumătate durere”), a ruperii și înstrăinării (de Patria borcanelor, dar și de „orașul acesta/ încins, necăjit, nespălat”).

Diana Iepure știe să dozeze sentimentalul și ironia potolitoare, gravul și ludicul, lirismul și anecdoticul, toate acestea îmbinându-se — precum se împletesc, printr-o ingenioasă manevră grafică, poemele trăirilor cu cele ale ritualurilor — pentru a strânge la un loc voci, bucurii și temeri, ipostaze și vârste ale unui personaj intrat în sinuosul joc de-a prinde clipa. -- Lucia Țurcanu