Interior zero

Interior zero cartografiază zona sinistră dintre noi. Orice apropiere se preschimbă numaidecât în strâmtorare și abuz. Oamenii sunt aici meschini ori egoiști ori amândouă. De aceea, nicio comuniune nu este posibilă.

Lavinia Braniște surprinde tragicul acesta – de tip dostoievskian, mi se pare – nu în expresia sa monumentală, ca un Ivan Karamazov revoltat, ci în tot felul de... nimicuri aparente. Părerea mea este că tocmai aceste mici scene de interior, faptele banale care se succeda implacabil, dau forța de convingere pe care o are cartea. (Ovidiu Pop)