Intre doua lumi

„N-am avut încotro. Trebuia să mă tot întorc, în ciuda tuturor avertismentelor. Între 2015 și 2020, timp de cinci ani, am relatat din Teheran în calitate de șefă a biroului local al televiziunii ARD.

Am relatat inclusiv despre subiecte care sunt tabu în Republica Islamică precum execuțiile, consumul de droguri, despre femeile neînfricate și curajoase care luptau pentru drepturile lor, sau despre mercenarii afgani care fuseseră recrutați de Garda Revoluționară și trimiși în Siria. Am relatat despre o societate cu două vieți paralele – cea oficială și cea interzisă.

Fiecare poveste pe care voiam să o spun venea la pachet cu palpitații și cu sentimentul că de data asta mă vor lua pe sus, că de data asta nu voi scăpa. Totodată, speram ca riscul să merite, că cei din Occident, care mă urmăreau vor vedea Iranul dintr-o perspectivă diferită în urma reportajelor mele: uitați-vă într-acolo, ascultați! Vorbesc de lucruri despre care oamenii de aici nu o pot face.

Pentru ca ei nu au două pașapoarte, lucru pe eu îl datorez tatălui meu iranian și mamei mele nemțoaice. Pentru că ar fi închiși imediat – fără punere sub acuzare, fără avocat. Mii de oameni au avut această soartă.”