Liberi sa (nu) gandim

Sunt libera sa nu gandesc. Multi din jurul meu nu o fac, din ce in ce mai multi. Ei par a o duce bine, oricum, mai bine decat mine! Sunt mai relaxati si nu adauga atata suferinta prin analiza fiecarui lucru, prin despicarea firului in patru. Ma tem ca ei sunt cei destepti sau au o perceptie superioara la nivel emotional.

Poate realizeaza ca nu pot schimba lucrurile, ca nu le pot indrepta, ca evenimentele se desfasoara intr-un cadru creat mai presus de persoana lor. Si eu, ca si ei, ar trebui sa las istoria sa treaca pe langa mine... Dar, pot? Cu volumul de fata - Liberi sa (nu) gandim - prozatoarea s-a angajat in surprinderea unor realitati sociale mai ample, asumandu-si calitatea de marturisitor al unor vremuri care ne-au marcat pe noi toti.

Banuiesc ca acesta a fost gandul cu care Simona Mihutiu si-a ales temele prozelor din volumul de fata, dincolo de nevoia de a impartasi experiente care, prin miracol, nu ne-au mutilat sufleteste si nu ne-au corupt pe toti moral.

La finalul corpusului de texte se impune o concluzie - ne aflam in fata unei formule personale de roman - un roman compus din mai multe texte, aparent independente, care construiesc, convingator, dar nu tezist, imaginea unei lumi purtand vechi cicatrici. Aceasta carte se vrea o stavila in calea uitarii. - Prof. Iuliana Pacurar, Doctor in stiinte filologice