Lunile unor ani

În 2007 am decis să-mi ofer un instrument pentru momentul în care amintirile proprii vor fi foarte departe de mine, un baston pentru domnul Alzheimer. Cale de 17 ani (nu am vrut să se facă 18, povestea devenea majoră și nu mai decideam eu pentru ea) am notat mici întâmplări, la zi, sau povești mai vechi.

Am vrut o mini-cronică personală, dar după ultimul punct mi-am dat seama că e mai mult de atât, e povestea unei lumi aflată în permanentă în mijlocul unor răspântii, o lume care merge la psiholog deși are nevoie de un exorcist profesionist. - Dan-Octavian Nicolaie, Dede pentru prieteni.