Ma-ma

„Supraviețuiesc scriind. Transformând, cât și cum mă țin puterile, ce mi se întâmplă în literatură. Încă o dată, față cu hăul, n-am avut altă armă – decât literatura. Convertirea, în timp real, a veninului în medicament, a prăbușirii în bungee jumping. ” – Tudor Crețu

„ma-ma” este o explorare profund personală a pierderii într-o manieră surprinzătoare, de o aparentă detașare care face ca subiectul să pară mai accesibil și mai puțin apăsător.

Ma-ma s-a împrumutat de la CAR, să se opereze. A pus de-o parte bani, (dreptunghiuri, muchii treze), i-a învelit în hârtie. Mi-a arătat unde sunt. (În dulapul de la intrare). Și a azvârvlit peste o mână de pământ, un pumn de sare. Mama se piaptănă cu liniarul, gradează tot. (Măsura, măsura, măsura...).

Firele de păr le-mparte păsărelelor, le pune pe pervaz. Mama stropește cu apă sfințită – sticla se încinge și ea ca o plită – pătrunjelul, ștevia, mărarul. Mama are pantofi second hand, vârf aproape rotund. Și palton peticit. Contribuția mea..., mi-o aduc aminte spunând. Aprindea aragazul.

A cotizat/ dat. La CAS, la Stat. Și-acu tre să mă-mprumut din nou. A pus oala pe foc, și-a fiert un ou. În plină zi. În plină amiaz`. Eu aș fi dat, pur și simplu, drumul la gaz.