Marea, dimineata

Farid traieste intr-una din ultimele oaze din Sahara. Lumea lui este desertul fara sfirsit, locul fierbinte al nasterii si al fericirii, locul implinirii si al pacii. Aceasta pace va fi insa sfisiata de un zgomot la inceput insinuant, apoi din ce in ce mai puternic, care se apropie incet, ca un animal de prada, chiar din inima desertului: razboiul. Jamila, mama vaduva, nu are alta cale decit sa-si ia copilul si sa fuga.

Unde insa? Spre mare, spre celalalt desert. Dincolo, de cealalta parte a intinderii de apa, Vito, care-si traieste copilaria in Sicilia, asista la sosirea valurilor de refugiati. Refugiat la rindul lui, el este fiul unei araboaice si ea pribegita inca din copilarie. Daca privirea lui Vito ar putea strabate marea, el ar vedea cum, cu ochii in lacrimi, Jamila linge buzele chinuite de morbul setei ale micutului Farid.