Marile bucurii si marile tristeti

Silentioasa, dar profund miscatoare, aceasta e o carte a solitudinii si a contemplatiei. In raportul dintre bucurii si tristeti, asa cum insusi autorul l-a asezat in titlu, tristetile domina prim-planul, ca o calitate aparent mai prezenta si mai solida a lucrurilor. Cu toate acestea, in timp ce tristetea capata in carte dimensiuni ontologice, bucuriile sunt si ele vizibile, izolate, dar stralucitoare, ca niste scantei. Suficient, daca pot sa indraznesc, ca sa impiedice esecul final al fiecaruia dintre eroii lui Cupsa.

E un punct bun de plecare pentru a dezvalui o literatura din pacate necunoscuta noua, dar care cu o usurinta dureroasa devine si a noastra, ca un partener minunat si nesolicitat, care in tot acest timp ne-a asteptat cu rabdare. - Srdan Srdic