Noa-Noa si alte scrieri

Noa-Noa – rodul unei neobișnuite colaborări cu poetul Charles Morice – a fost publicată mai întîi de coautorul ei în numărul din 15 octombrie 1897 al publicației Revue Blanche. În 1901, Noa-Noa a apărut în volum la editura La Plume, sub semnăturile asociate ale celor doi autori, Paul Gauguin și Charles Morice, fapt ce l-a nemulțumit profund pe pictor. Nemulțumirea lui Gauguin era determinată de faptul că Morice, după cum stipula înțelegerea lor probabilă, nu ceruse textul original din Noa-Noa, la care Gauguin încă mai lucra.

Acest text, un fel de work in progress, era scris de Gauguin într-un registru mare în folio cu 364 pagini, printre care se aflau multe albe, pe care artistul a pictat acuarele sau a lipit gravuri, fotografii, documente felurite și, în special, frontispicii gravate din ziarul Sourire, policopiat și difuzat de Gauguin ca un instrument în lupta sa cu autoritățile coloniale cu care intrase în conflict.

Caietul cuprindea, în afara textului Noa-Noa, aforisme, citate și multe eseuri grupate de Gauguin sub titlul de Diverses choses. Manuscrisul a ajuns ulterior în mîinile prietenului artistului, Daniel de Monfreid, care, după moartea lui Gauguin, l-a donat Muzeului Luvru. După acest caiet au fost publicate ulterior mai multe ediții.