Noaptea meduzei

„La suprafață, imagini personale, aureolate, luminişuri eidetice în desişul memoriei în formă de pădure. În profunzime, preocuparea vie pentru lumea din afara eului propriu. Neputinţa față de fragilitatea celorlalți. Inadecvarea în raport cu gândirea afectată de preconcepte. Golul, sentimentul pierderii în urma întreruperii unor relații.

Urma lăsată. O urmă fertilă, extinsă in expresii originale și analogii neașteptate, gata să te scindeze în emoții polivalente, să te acopere, apoi, la marginea unei păduri îndepărtate, cu ferigi protectoare, brațe materne.” CRINA BEGA