Nopti albastre

In Nopti albastre, Joan Didion incearca sa asimileze si sa se impace cu moartea prematura a propriei fiice, Quintana. Vazut si ca un text-companion pentru Anul gandirii magice, Nopti albastre este cu mult mai mult de atat: Didion asaza moartea fiicei in contextul propriei imbatraniri, in cel al mortii sotului, si incearca sa conjure spiritul celei dragi prin punerea in scena a unui amalgam de amintiri, de franturi de memorie.

Rezultatul nu este insa obtinerea unei intelepciuni sobre,ci, din contra, o rascolitoare meditatie asupra fragilitatii fiintei umane.