Omida

Romanul Omida demonstrează, o dată în plus, virtuozitatea narativă a lui Fowles, pasiunea sa pentru istorie, ocultism și științele naturii, dar și preocuparea pentru tot ceea ce ține de iluzie și mister.

Descriind evoluția unei secte din secolul al XVI-lea, însă cu permanente trimiteri la lumea contemporană, cartea lui Fowles este o metaforă complexă a ambiguității și ambivalenței, pornind chiar de la titlu.

După cum explică însuși autorul, termenul englezesc maggot („omidă”) avea odinioară și sensul de „toană, capriciu”, fiind, de asemenea, utilizat pentru a desemna melodiile unor dansuri care nu aveau o denumire proprie.

Nici biografie, nici istorie, nici pe de-a-ntregul ficțiune sau, mai curând, câte ceva din toate acestea, romanul Omida reține și amplifică semnificația multiplă a cuvântului-titlu.