Pen Pal

Prima scrisoare a sosit in ziua in care sotul meu a fost inmormantat. Avea stampila Penitenciarului de Stat si continea o singura propozitie: Voi astepta o vesnicie, daca va trebui.

Era semnata de Dante, un barbat pe care nu-l cunosteam.
Din simpla curiozitate, i-am scris inapoi pentru a-l intreba ce anume asteapta. Raspunsul lui?
Pe tine.

I-am spus omului misterios ca a gresit fata. El a spus ca nu. I-am spus ca nu ne-am intalnit niciodata, dar el a spus ca ma insel.

Am tot schimbat scrisori saptamanale care, cu timpul, au devenit din ce in ce mai intime. Apoi, intr-o zi, scrisorile au incetat sa mai vina. Cand am aflat de ce, era deja prea tarziu.
Dante era la usa mea.

Si nimic din lumea asta nu m-ar fi putut pregati pentru ceea ce a urmat.