Pescarusul. Unchiul Vanea
Oare cunoscutii si prietenii mei se poarta cu mine cum s-ar purta cu un om sanatos? „Ce mai scrii?” „Ce ne vei mai darui?” Mereu aceleasi cuvinte, aceleasi cuvinte! Si mi se pare ca toata atentia cunoscutilor, laudele si entuziasmul, toate sint numai inselaciune. Ma mint ca pe un bolnav, si uneori mi-e teama ca se vor apropia de mine pe furis, pe la spate, ca ma vor insfaca si ma vor duce ca pe Popriscin la balamuc!...
Si asa mereu, pina la groapa, totul va fi dragut si scris cu talent; dragut si scris cu talent si nimic mai mult. Iar cind voi muri, cunoscutii mei, trecind pe linga mormintul meu, vor spune: „Aici odihneste Trigorin. A fost un scriitor bun, dar a scris mai prost decit Turgheniev”.
