Pudra

Ce-ai face daca te-ai trezi dintr-o moarte clinica, in miez de noapte, intr-o capela cu usa ferecata, incorsetat in dantela, singurul viu, intre alte catafalcuri, inspaimintat mai mult de propria inviere decit de starea pasagera in care te-ai aflat, in timp ce pe toti ai tai, parinti si frati, veri, unchi si matusi, cunoscuti si colegi, ti-i inchipui dormind linistiti, obisnuiti deja cu gindul si incepind sa se replieze din mers, sa-si ordoneze altfel viata, fara tine, impovarati pe moment doar de obligatia de-a te ajuta sa treci dincolo, pe de-a-ntregul si decent, asa cum se cuvine, cu tot trusoul mortuar, cu tot ceremonialul statornicit de cind lumea pentru un eveniment ca asta?

E doar una dintre interogatiile bulversante la care noul roman al Dorei Pavel raspunde prin odiseea intoarcerii in lume a lui Carasiniu, tinarul restaurator de arta care afla acum ca viata, ca si moartea, poate surveni oricind. O naratiune densa, a carei miza depaseste sugestiile titlului. Dincolo de orice parabola a fardului si macinarii, a falsului si desertaciunii, romanul Pudra atinge zone incontrolabile ale umanului.