Citind acest roman m-am simtit ca intr-un univers gotic de a lui Carlos Ruiz Zafon sau de a lui Dickens, doar ca esti in Ungaria, intr-o lume mult mai intunecata, nu atat de nori, cat de saracie, disperare si deznadejde. Este o atmosfera sufocanta, dar placuta, cu niste personaje foarte interesante si o actiune care te tine cu sufletul la gura.
Satantango
Sátántangó
Într-un sat pustiit din Ungaria, într-o atmosferă înecată în mucegai, rugină și putrefacție, personajele romane Satantango căuta din răsputeri să-și aleagă un drum în viață, să găsească răspunsuri și să supraviețuiască.„Știi, dansul e slăbiciunea mea”, spune unul dintre ele — și, dansând, uită cu toții de nenorocirea pe care o lasă în urmă, de putregaiul care macină lucruri, de clădiri care care cad pe oameni.
Totul e mișcare, dans în Satantango: personajele, care-și părăsesc casa în căutarea unei fantezii; natura, care ocupă cu repeziune locul lăsat gol de oameni și freamătă nevăzut; destinul, care îi ține pe toți într-o așteptare nestatornică, ispitindu-i cu semnele salvării; chiar și timpul are zvâcniri neașteptate, ordonând materie după principii stranii. Și totul se petrece în virtutea unei așteptări al cărei sfârșit nu se întrevede, al cărei adevăr e încă departe.