Sempre Susan

„Cine a zis că trebuie să trăim ca toată lumea?” a zis Susan Sontag când a invitat-o pe Sigrid Nunez, noua iubită a fiului ei, să se mute toți trei în același apartament. Nunez, la vremea aceea scriitoare aspirantă, avea să descopere în Sontag un mentor, o personalitate explozivă și electrizantă, precum și un pilon de susținere și un centrul de atracție al cercurilor intelectuale newyorkeze.

Pe de altă parte, timpul petrecut împreună avea să fie o adevărată încercare pentru tânăra scriitoare, nevoită să facă față firii deloc comode, ecogentrice a lui Susan, cu accesele ei de furie, cu anxietățile celebrității și o relație mamă-fiu aproape obsesivă.

Legendară, atât în timpul vieții, cât și astăzi, pentru eseurile ei incitante, pentru stilul de viață ieșit din tipare, intens și adeseori autodistructiv, pentru curiozitatea și setea cu care își trăia pasiunile și pentru deschiderea cu care vorbea despre cancer, cu care s-a luptat în repetate rânduri, Susan Sontag este evocată în această carte, scrisă ca un omagiu, printr-un protret intim, natural și de o profundă justețe.