📚 Aceasta este povestea a doi soți care sunt puși în fața unui eveniment cu care nu orice se confruntă în căznicie. Într-o seară Karen pleacă în fugă de acasă, fără să își ia telefonul sau să încuie ușa de la casă. Face accident și ajunge la spital cu o comoție și câteva zgărieturi, dar cu memoria alterată. Nu își poate aminti ce făcea înainte de accident, de ce a plecat pe fugă și ce făcea în acel cartier rău famat unde a fost găsită.
📚 Karen trece peste spitalizare și revine acasă unde îi este din ce în ce mai greu să se adapteze. Soțul ei, Tom este foarte răbdator și încearcă să o ajute, dar recuperarea memoriei devine o sarcină foarte importantă pentru ei, atunci când poliția descoperă în același cartier în care s-a produs accidentul și exact în aceeși seara a fost ucis un bărbat neidentificat.
📚 Poliția insistă cu multe întrebări, Tom nu este nici el inocent în toată povestea, dar nu își poate scoate din cap, faptul că soția lui poate fi acuzată de crimă.
📚 Deznodământul nu m-a luat chiar prin surprindere. La un moment dat m-am gândit la o astfel de turnură, dar am vrut să cred că nu va fi așa. Recunosc că nu prea sunt de acord cu acest tip de final, destul de popular în ultima vreme. Cine a citit romanul cred că intuiește cumva ce mă deranjează pe mine.
*același lucru m-a deranjat și la "Cuplul din vecini" , dar și la "Să nu mă minți" și la " "El&Ea"