Tatal lui Simon

Era un baietel de vreo sapte sau opt ani, destul de palid, foarte curatel, timid si aproape ciudat. Se indrepta spre casa mamei sale cand grupurile de colegi, soptind si privindu-l rautacios ca si cum puneau la cale o festa, se apropiara treptat de el pana il inconjurara cu totul. Si el statea acolo, in mijlocul lor, surprins si jenat, neintelegand ce aveau de gand sa faca.

Dar flacaul care adusese vestea, umflat in pene de succesul pe care deja il repurtase, intreba autoritar: - Hei, tu, cum te cheama? El raspunse: -Simon -Simon si mai cum? intreba altul...? si asa am ramas mult, mult timp, nemiscati. Ne impreunaseram mainile; o forta incantatoare ne-a facut sa stam nemiscati, o forta necunoscuta mai puternica decat... Continuare... Apoi, intorcandu-se catre mine, a adaugat: - Cat priveste pe Joseph, el nu are nevoie. Baietii nu trebuie rasfatati. Cu toate astea, am ramas langa mama,...